Compost Rustic

Compostare

Pentru a obține un compost de calitate nu este suficientă utilizarea dezordonată, fără nici un criteriu, a oricărui material de natură organică, ci dirijarea procesului de compostare, în funcție de dimensiunea, umiditatea, structura și compoziția materialelor reziduale, astfel încât acestea să fie rapid și eficient disponibile microorganismelor, constituind un substrat ideal și bogat în nutrienți pentru dezvoltarea lor.

Din cele enumerate, rezultă importanța fundamentală a raportului dintre conținutul în carbohidrati (mai exact, în carbon) și cel de proteine (mai exact, în azot), existente în materialele utilizate pentru compostare.

Condițiile optime pentru activitatea microorganismelor sunt asigurate când acest raport este cuprins între 25 si 30.

Când materialul folosit pentru compostare este mai bogat în carbohidrați și derivații lor, microorganismele întâmpină dificultăți majore în descompunerea reziduurilor organice și va fi deci necesară o perioadă de timp mai mare pentru  maturizarea compostului, care va fi, în acest caz, mai sărac în humus.

Când materialul utilizat este foarte bogat în proteine și în derivatele lor, are loc o  pierdere excesivă de azot, mai ales sub forma de amoniac.

Modul de lucru pentru obținerea compostului

Pentru a obține un compost de bună calitate este necesară utilizarea unui amestec de materiale bogate în carbon ( paie, rumeguș, turbă, carton, frunze de tei, de fag si de stejar etc.) cu unele care au un conținut crescut de azot (resturi de legume, sânge uscat, gunoi de grajd etc.), astfel încât să se asigure o bună permeabilitate.

Ca în orice proces biologic, în obținerea compostului o importanță deosebită trebuie să se acorde gradului de umiditate a amestecului.

Materialele excesiv de uscate (coji, scoarțe, paie, carton etc.) întârzie activitatea microorganismelor, în timp ce excesul de umiditate, împiedica circulația aerului, favorizând apariția proceselor de putrefacție.

Pentru a evita aceste fenomene nedorite, se recomandă reducerea umidității aerului și a materialelor bogate în apă și invers, vor fi umectate materialele foarte uscate.În alte cazuri, este suficientă amestecarea materialelor foarte uscate cu cele excesiv de umede.

O metodă foarte simplă de verificare a umidității unui amestec este așa-zisă “proba a pumnului”, care constă în comprimarea  în mână a unei cantități mici de compost.

Dacă prin comprimare se obțin câteva  picături de apă, materialul poate fi compostat fără probleme; absența apei sau apa în abundență semnalează excesul de uscăciune sau, respectiv, de umiditate, care trebuie corectat.

Un rol important îl deține bună aerare de la sfârșitul procesului de compostare.
Aerarea depinde atât de conținutul în apă al structurii, cât și de structura, dimensiunea materialelor folosite. În acest caz, este necesară  amestecarea atentă a materialelor cu dimensiuni și structuri diverse, pentru a asigura o porozitate optimă.

În cazul unui amestec de dimensiuni mari, o aerare bună poate fi asigurată prin folosirea unor tuburi foarte groase de drenaj, plasate vertical, la distanța de circa 1 m și jumătate, în centrul amestecului.  În același scop, se pot utiliza pari de lemn, fixați în pământ, care vor fi scoși după formarea amestecului, lăsând canale pentru trecerea aerului.

Compostarea se mai poate realiza în silozuri, pe platforme tradiționale sau pe secțiuni amenajate în aer liber.

PLATFORMA SI STRATURILE

Platforma reprezintă cea mai practică structură folosită la obținerea compostului, nefiind necesară nici o construcție specială, materialul compostat depozitându-se direct pe pământ sub forma de piramidă.

Fața de compostarea în siloz, platforma necesită mai mult spațiu, dar procesul de fermentație este cel obișnuit și eficient, deoarece adăugarea de material proaspăt se face lateral, fără a se perturba procesul de descompunere.

Odată adunat materialul suficient pentru  realizarea unei platforme, se poate iniția  stratificarea acestuia, executând o atentă amestecare a diferitelor substanțe.

Primul strat se constituie dintr-un material mai grosier (ramuri și alte materiale reziduale, rezultate în urma curățatului pomilor)  care va avea rolul unui grătar natural pentru scurgerea apei în exces. 

Apoi, urmeaza un strat de material mai fin și un strat de pământ bine umectat care la adăugarea gunoiului de grajd și de compost maturizat  asigură amestecului o încărcătura microbiana necesară procesului.

Se continua în aceasta ordine, alternând straturile de material organic (pământ amestecat cu substanțe animale și vegetale bine umectate) cu gunoiul de grajd și compostul bine maturat, ajungându-se la înălțimea dorită, după care platforma se acoperă cu paie, fân și cu un strat de circa 5 cm de argilă fină.

Durata procesului de compostare depinde de clima, de materialele utilizate și de aranjarea corectă  a platformei. În general, sunt necesare cca  6 luni.

Compostul  este considerat matur atunci cînd s-a transformat într-un amestec de pământ sfărămicios, de culoare brună închis, cu un miros plăcut, neînțepător, fără insecte sau râme.

Forma și dimensiunile platformei trebuie să fie astfel încât  să favorizeze procesele de fermentație aerobica care stau la baza procesului de compostare. În general, platforma nu  depășește 2 m de lățime si 1,8-2 m înălțime.

Lungimea se stabilește în funcție de cantitatea de materiale de compostat. Amplasarea trebuie să se facă într-un loc umbros, direct pe pământ. În plus, în funcție de cerințe, se adaugă elemente nutritive în așa fel încât să se corecteze eventualele carențe ale solului.